poeta Renata Verejanu: Marele marş

Cruzimea-i ca şi un fier de călcat:

Netezeşte toate părerile, trece tăcut peste ele.

Într-o brazdă proaspătă, de rouă salvat,

Adevărul nu se dă hăcuit în surcele.

Ci Marele marş – peste spinările tinere

Ca peste un şes asfaltat –

Nu-l poate opri nici Sfânta Vinere,

Nici glasul fanfarei alarmant.

Pe crucea mea, că-ndată m-aş decide

Să fiu mătură, curăţind pe-aproape.

Pe o biată mătură nici n-o poţi ucide,

Doar sub alt gunoi să mă îngroape.

 

Cruzimea-i ca şi un buldozer modern:

Îţi lăţeşte ţeasta, şi gata…

E viu, însă, în cadavru, omul intern –

Poate-i un strănepot, ci poate fi şi tata.